Umilinta de a fi roman

Hai sa vobesc despre un loc comun al culturii romane. “Mandria de a fi roman.” Dai cu google-ul dupa faza asta si vin mii si mii de rezultate, care mai de care mai distractive.

A vorbi despre mandria de a fi roman, este un exercitiu in ale taiatului de frunze pentru Grivei. Oricine o poate face — ca nu te costa nimic, ba chiar se si castiga, macar si puncte de popularitate — si rand pe rand toti exponentii acestui concept inaltator, ca sa ma exprim distractiv, repeta aceleasi vorbe goale. Cum, Dumnezeule mare, sa se existe atata lipsa de “Spiritul critic in cultura romana”. Bine, nene, si daca te trezesti vorbind, poti sa exersezi olecutica de autocontrol ? Ai ceva de spus, ai ceva nou de spus, ajuta cu ceva ? Vorba poetului: femeia dintai, pe care au mai iubit-o si altii ( nu-i asa ca era tare mosu Nichita).

Asa ca o sa arunc si eu la inaintare ideea opusa. Hai fratilor si surorilor sa vorbim de umilinta de a fi roman ?

La o adica, dam cu google dupa fraza cu umilinta de a fi roman, si nu gasim decat o pagina de rezultate, toate fiind despre diversi conationali vaicarindu-se pe sine despre umilintele indurate in calitate de purtatori de pasaport made in Romania.

Adicatelea va sa zica, noi, cultura crestina, si cu toate calitatile aferente, ne egzaltam in mandrie, si ne ofuscam pe umilinta ?

Pai n-ar trebui sa fie egzact pe dos, bai tatilor, bai ? Sa ne fie teama a ne arata mandri si sa ne bucuram daca ne lasa Dumnezeu sansa de a fi umili si de a accepta asta.

Daca ne uitam in Biblie, care ne place sau nu ne place, este fundamentul cultural al evreilor, europenilor si a amanduror Americi (basca Australia si recent convertitii din Coreea de Sud si alte parti ale orientului indepartat, care o mananca pe paine dimineata la pranz si seara, ca, vezi bine, asiaticii nu stiu de gluma), deci daca ne uitam in Biblie, pretuita este umilinta si dispretuita este egzact mandria. Ba chiar mai rau, aia care nu se umilesc si se mandresc, ii cam paste focul Gheenii. Incepem de la Moise, si terminam cu iisus

  • ” Moise însă era omul cel mai umil dintre toţi oamenii de pe pământ (Numere 12:3)”
  • Fericiti cei umili, ca ei vor mosteni pamantul ( Matei 5:3)
  • ” Ca cei ce se vor lauda vor fi umiliti, si cei ce se vor umili vor fi laudati” (Matei 23)

Si atunci cum ramane cu practicare mandriei de a fi roman, in plin egzercitiul functiunii ? Stai, vor zice, unii, ca la mine la biblia ortodoxa, Moise era numai bland. Adicatelea putea sa fie, bine mersi, mandru de a fi evreu, da era bland, adica nu omora animale sau o chestie de genu. Iar Iisus zice ca fericiti cei blanzi. A fi bland si a fi mandru de a fi roman, sunt, nu-i asa, perfect compatibile. Nu se cere decat sa nu tragi mata de coada.

Pai de frate, ce sa fac, daca eu de felul meu exilat de atata vreme si tot aud fericirile lui Iisus in engleza. Si englezul zice humble si la fericiri si despre Moise si cam peste tot, francezul zice ca “Or, Moïse était un homme très humble, plus que tout autre homme sur la terre”, portughezul, zice la fel, par egzamplu: “Mas aqueles que se imaginam grandes passarão pela humilhação; e quem se humilha será engrandecido, spaniolii la fel. si mai e chestiunea ce zice originalul. Dupa evrei cuvantul despre Moise se traduce prin “humble”, iar evanghelia a fost scrisa in greaca unde se foloseste “praos” (πράος). “μακάριοι οἱ πραεῖς“, cum ar zice grecul.

Numai la noi cineva a tradus “bland”. Nu e bland cu etimologie de la blandiana, e umil cu etimologia de la humus, adica al de se pleaca la pamant cu umilinta. Blandetea e o calitate pasiva, nu-i mare lucru. Daca nu tragi mata de coada, esti bland. Da umilinta e o calitate care cere un pic de efort. Adicatelea cum ar veni sa intorci si celalalt obraz. Iar in cazul chestiunii nationale, cred ca daca noi romanii ne-am batea mai putin in chiept ca ce destepti si frumosi suntem, si ne-am vedea mai cu umilinta de nevointele noastre de toate zilele, tare bine ar mai fi.

Da’ nu-mi fac eu iluzii, ca mai e mult pana departe.

3 Responses to Umilinta de a fi roman

  1. Gabriela Savitsky says:

    eu i-aş zice smerenie.

  2. ccozianu says:

    E si asta o varianta la care m-am gandit, dar smerenie n-am vazut folosit decat in context religios. Plus, imi place ideea ca umil/umilinta vine din latina. Smerenie are si un iz cam arhaic.

  3. […] Poeziile copiilor de peste prut Prealuate din revista stare de urgenta. Poeziile apartin unor copii ai caror parinti sunt plecati la munca peste hotare. Umilinta de a fi roman. […]

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: