Amintiri despre patria mea (I)

O sa incep sa scriu cate ceva in coltul asta de internet, nu ca as fi pregatit sa o fac, dar uite hai sa-i fac un hatar doamnei Gabriela Savitzky macar de as convinge-o sa se intoarca la subiectul copiilor orfani ( sau altfel ajunsi in “sistem” ) din Romania. Plus, nu m-am mai auzit de mult dandu-mi cu parerea, si la o adica, e un bun exercitiu de folosire a limbii. Sa vad macar daca sunt in stare sa vorbesc mai bine decat tolomacii de ziaristi care isi scalambaiesc incultura intr-ale limbii cu o inversunare demna de o cauza mai buna.

Plus ca, fiind emigrat de vreo 8 ani de zile, am castigat distanta necesara sa privesc societatea romaneasca cu olecutica de limpezime, care lipseste in Romania.

S-a observat de mai multe ori ca romanii din diaspora voteaza altfel si gandesc altfel (dar oftica cea mai mare in tara se pare — dupa comentariile din ziare, nu altceva — ca diaspora il sustine pana in panzele albe pe Basescu. Om cam din topor, vezi bine, cu apucaturi autoritare si cu multe bube pe cap. Diferenta de optiuni e izbitoare: mult dupa ce popularitatea in Ro ii incepuse sa scada, din cauza de Tariq et Patriciu, Base facu o vizita in State unde a defilat printre urale, sampanii, samd. La o adica ar putea avea romanii bastinasi dreptate: “pe voi va cam doare in pix, v-ati ajuns, in plus habar n-aveti detalii – sunteti cum s-ar zice nitelus cam ignoranti de realitatile politicii, da va dati cu parerea, sau, mai rau, voi votati de la caldurica si noi avem de suferit. Vedeti-va fratilor de trebile voastre”.

Acu’, judecand la rece chestia cu votul e minora. Numarul voturilor din diaspora n-a fost nicicand un factor politic real. Dar totusi, e chestia cu “de ce se cred astia asa destepti”, mai ales ca in Romania, faptul de a fi imigrat are o conotatie de statut social. Si atunci cand vezi la alegere ca Base a luat cvasitotalitatea voturilor din exil, si mai ales ca presa relateaza cifra respectiva, e ca un fel de palma morala la adresa contra-candidatului.

Dar acum, iertata-mi fie paranteza, chestia asta e un spanac. Romanu’ fu caracterizat intodeauna de lozinca “simt enorm si vaz monstruos”, si uite de aia o chestiune minora, cum e votul din diaspora ajunge sa aiba importanta. De ce ma intereseaza pe mine chestiunea in schimb, e fiindca dincolo de suprafata unui vot insignifiant numeric se ascund in profunzime realitati semnificative despre mediul social si cultural romanesc.

Ipoteza mea de lucru e ca societatea romaneasca e prea incrancenata in “meandrele concretului”, asta fiind si efectul tareolor culturale adanc inradacinate in “elitele” romanesti, in timp ce odata ajuns afara din mediu, te cam doare in pix de meandrele concretului romanesc. Si atunci politica se vede cu alti ochi. Si nu numai politica, dar si (in)cultura, civilizatia (or lack thereof cum ar zice anglo saxonu’), manierele.

Si aici Basescu ia o nota de trecere cum s-ar spune. Nu ca e de nota zece, dar si daca e de nota 6, e mult mai bine sa fie de 6 decat de 4. In definitiv, cum a spus un analist politic american de curand, in politica nu ajung studentii exceptionali, in politica ajung doar aia bunicei — si exagera, fiindca politica americana e plina de mediocritati. Sigur ca ar fi frumos ca in politica Romaneasca sa apara careva cu inteligenta, cultura, rafinamentul unui Tony Blair, dar de unde nu-i nici Dumnezeu nu cere. La o adica de ce sa ridicam noi pretentii cand americanii l-au inghitit 8 ani pe Mr. Bush. Care mister Bush, daca scoala din state ar fi ca aia de pe vremea mea din ro, ar avea niste corijente peste vara la gramatica si la compozitie.

Reluand, pentru mine Base e de 6, iar restul leviteaza deasupra notei 4, avantaj clar Base. Dar dincolo de simpatiile si antipatiile personale fata de mariner, important ca in Romania cineva a facut ca lucrurile sa iasa din fagasul lor normal. In definitiv, problema in Romania nu e de lideri, si nu e de decizii . Decizia politica in Romania conteaza din ce in ce mai putin. Bruxelles-ul si economia globala o sa aiba grija ca politicienii romani sa aiba posibilitati foarte restranse de a mai conta in bine sau in rau. Si asta e bine, fiindca politicianul bastinas si-a facut un obicei din a conta in rau. Problema e de cultura. De cultura politica, si de cultura in general.

Si indiferent ca tinem cu Patriciu sau cu Base, ca il credem pe Base curat sau ca are si el falitii dumisale in spatele Golden Blitzului, dupa alegerile din 2004 cultura politica se schimba. Nu e meritul lui Basescu, neaparat, dar Basescu are meritele lui. Si chiar daca ar actiona din interese ascunse sau chiar daca trage ponoase si incaseaza scatoalce din razboiul de gherila cu Tariceanu — mai mare nesimtire ca la acest domn de “bune maniere” nu am vazut din 90 incoace, dar si nesimtirea lui Tariceanu e buna intr-unfel, fiindca ajuta procesul de evolutie politica — tot scandalul asta e de bine. Pentru ca si-a bagat camila nasul sub cort, iar camila este ideea ca vremea politicii ca pe vremea lui Ion si Milica este cam pe trecutelea. Mai dai de un tampit ca Base care iti strica toate socotelile. Si nu se rezolva totul peste noapte, da totusi, urmatoarea generatie o sa fie cu cat de putin mai aproape de normalitate.

One Response to Amintiri despre patria mea (I)

  1. Gabriela Savitsky says:

    Excelenta analiza! Cu permisiunea ta, o sa-mi permit sa te recomand cititorilor mei.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: