Erezia legionara, acum si cu fata umana

Pentru mine legionarismul a fost o miscare eretica, care in continuare atarna ca o ghiulea de incercarile de a reconstrui o cultura si o spiritualitate autentica ortodoxa in spatiul romanesc.

Dupa incercarile mai din topor, gen baietii veseli (macar de-ar fi) de la noua dreapta, mai nou prin voci blogeristice se incearca sa ni se prezinte o “fata umana”, pe motivul ca oricum e de domeniul trecutului, si ca, vezi Doamne , n-a fost chiar atat de rau. Ba mai mult avem, mai nou si anti-semitismul cu fata umana: ” antisemitismul legionarilor, aşa după cum reiese din scrierile şi faptele lor, n-a fost nici religios, nici rasial – ceea ce ar însemna că a fost unul de structură, care ar fi rămas pînă azi la supravieţuitorii Mişcării Legionare sau simpatizanţii ei –, ci unul social – determinat de dominaţia economică şi politică a evreilor în statul român –, deci unul conjunctural şi care nu se mai justifică o dată cu schimbarea contextului. Iar acest tip de antisemitism nu era condamnabil în epocă aşa cum este azi.”, dupa cum ne povesteste un blogger ortodox.

De la evanghelia lui Hristos la “carticica sefului de cuib” drumul urmeaza o singura directie: la vale, de-a rostogolul.

A se scuti. Vade retro !