Se muta blogul

Blogul se muta la http://uninginer.wordpress.com

Imi cer scuze amicilor care o sa trebuiasca sa-si actualizeze linkurile si bookmarkurile. Da asa m-a dus pe mine capul ca trebuie sa se intample. De ce ? Pai asta o sa va povestesc pe celalat blog, fiti linistiti ca nu-i nica necurat.

De ziua romantismului blegos

N-as fi scris eu aici daca nu m-o amuzat sublim coana Alma care dupa ce mi-o datorat o portie bune de ras apropos de Floare-albastra, imi zice “lasa ca scriu eu pe blog”, si eu “scrie coana”. Si cand mai tarziu vizitai blogu dumneaei, vaz ca dupa portia de ras de rigoare (s-aia mult mai scurta decat i se incredintase initial), hopa iaca cade si coana in butoiu cu melancolie .

“Totusi este trist in lume”.

Deh, combate bine conu’ Mishu, greu e sa te pui cu mnealui. Mai ales cand or venitara cu tontii dupa aia s-au ranforsat tati prostioarili. cari li-a scris badita Mihai. Le-a lasat o limba poeticeasca fagure de miere da problema mare e fratilor ca uitat sa scrie si manualul de utilizator. N-a apucat sa le povesteasca dragutul de lujer ca nefericirea n-are virtuti poetice, iara geniul pustiu si filosofarile de trei parale (precum sunt si cele la care aluzioneaza textul floare albastra) nici atat.

Dupa parerea mea de inginer prost, cultura romana a produs un singur comentator valabil al operei Eminescului: Ilie Stepan. Ashe ca daca va manca buricele urechilor sa va dedulciti la butoiul cu melancolie pe versurile Eminescului, inginerul asta prost va sfatuieste sa catati un cantecel al formatiei Pro Musica: “Si daca”. Restul gasca, cate s-or comentat sau cate s-or romantat despre lirica erotica eminescian, e tat un kitsch.

Desigur ca ar fi mult mai indicat sa incercati cu Nichita. Fusei intrebat de ce sa nu scriu si eu ghiersuri de doru si de dragu. Pai nu poci, dragii moshului, ca le-o epuizat Nichita pe tati celi buni. Dupa ce-o zis Nichita, si cate nu le-o zis da eu aici dau exemple:

Ci vino când nu merge nimeni,
când nu avem picioare, vino
dar mai ales când voi fi orb,
lumino.

Sau inca:

Când mi-am întors spre tine chipul
văzui doar un schelet ce-l lustruia
nisipul.

O, draga mea, iubita mea,
femeia mea,
bine-ai venit dintotdeauna.
Ţi-am sărutat arcada, sternul,
osul suav ce-mpodobeşte mâna,
scheletul clipei străbătând eternul…

Deci dupa ce o trecut pe meleagurile ondulatorii moshu Nichita cu poezia lui de dragoste cu tot, la ce sa te mai bagi in seama ca versificator amator ?

Eu am dara sa-mpartasesc o noutate pentru fratii mei versificatori din Romania, in special de ziua romantismului blegos: versurile de dragoste s-o cam gatat, fratilor. S-o gatat si nu mai este. Acu ce poate sti un inginer prost ? O mai fi vreunul lasat de samanta in vreun cotlon stingher al limibii de-i zice romana, da eu, daca pe mine m-ar chema lumea poet (pe mine n-o sa chemati niciodata poet, fiindca daca va luati nasul la purtare si o faceti, atunci o sa dau anunt la ziar si o sa va dezmint), n-as cuteza sa public nica in domeniu asta daca nu ar fi macar in aceeasi clasa cu versurile de mai sus. Cum zice anglo-saxonu’ meu cu ironia in coltul gurii “Good luck, my friend !”

Da’ ca s-o intorc totusi din condei, de ziua romantismului blegos, si sa incheiem pe o nota pozitiva, in deplina armonie cu tembelizorul, sa va impartaseasca inginerul un secret: nici Nichita saracu, cat o fo dansul de geniu, nu s-a ridicat la inaltimea lui Bach.

Daca vreti sa pricepeti, dragii mosului, cum vine treaba cu amorul cautati de ascultati Concertul pentru doua Viori:

Acu’ va las sa va bucurati de dansul, poate o sa revin mai tarziu cu o marginalia la concertul respectiv.

Crizele si romanii

Cred ca elitele de tot soiul din Romania ar trebui sa-si repete, dimineata la pranz si seara, maxima asta a lui Cehov:

Orice idiot poate rezolva o criza, e viata asta de zi cu zi cea care te pune la pamant.

Acuma trebuie sa-mi cer scuze imediat pentru traducerea proasta fiindca eu am acces la Cehov doar prin limba engleza. Vezi, de asta te si enervezi cand intelectualii din Basarabia sunt tratati cu o condescendenta si o indiferenta demne de o cauza mai buna de catre culturnicii nostri damboviteni. Ca oricat ne-am crede noi destepti pe malul istalalt al Prutului, nu putem sa ne refuzam evidenta ca fratii nostri de peste Prut ne dau clasa la cel putin un capitol: au acces direct si nemijlocit la cultura rusa. Dac-as fi fost nascut la Chisinau, as fi putut fara doar si poate sa produc o traducere mai nimerita a vorbelor lui Cehov.

Noi, in schimb, tare ne mai place noua cand e natiunea in criza. Si da-i si lupta, si da-i si lupta si pac la razboiu, neicusorule.

Da’ cand vine vorba de viata de zi cu zi, o facem de oaie. Si de marturiile a cum o facem de oaie ne impiedicam la tot pasul.

Azi m-a amuzat domnul Plesu care isi impartaseste angoasele existentiale provocate de recent descoperita neconsitutionalitate in legea CNSAS, ceea ce pentru elitele dambovitene este o criza serioasa in dezvoltarea istorica a natiunii romane, si a mersului ei neabatut spre viitorul luminos al capitalismului multilateral dezvoltat. Ca acuma, traind eu aici la balta Pacificului de ani de zile s-auzind eu la radio si cetind in ziare si pe internet o tona de dezbateri consitutionale facute de americani destepti, mi se pare mie ca sofismele dambovitene, cum sunt s-ale domnului Plesu, sunt olecutica de prost gust. Dar asta n-are nici o importanta. O sa va povestesc doar ca paranteza. Par examplu, ca tot intelectualul care se respecta, domnul Plesu zice ca nu se pricepe la detalii tehnice, da se bizuieste pe urmatoarele:

Nu pot face comentarii de specialitate. Dar contez pe faptul că „specialitatea“ nu poate lucra împotriva bunului simţ.

Pai am noutati pentru domnul Plesu: tocmai de aia s-au inventat specialistii, ca sa ne scuteasca de amatori care-si dau cu parerea pe baza de “common sense”, “bun simt” pe care tot anglo saxonu il clasifica printre cele mai slabe modele de argument. Eu unul nu cred ca or fi toti profesorii de drept de la universitatile de prestigiu din “.ro” (bashca exilatii) de partea securistilor lui Felix, da’ n-am prea vazut jurnalistica damboviteana sa se imbulzeasca sa-i lase pe specialisti sa editorializeze in locul uzualilor directori de constiinta si cunoscatori a toate. Nu mai vorbim de analogiile de tot soiul care s-au perindat prin editoriale, inclusiv al domnului Plesu. Se pare ca argument by analogy e punctu’ tare al datului cu parerea la editorialistul roman.

Dar, ma rog, toata dezbaterea cu constitutia e, dupa parerea mea, fix un spanac. Fiindca va spun eu o chestie: o sa moara toti securistii, cu informatori cu tot ca sa nu mai aiba pe cine da vina si tot intr-o incultura o sa se-mbrace mandra tara. Asta era doar asa un exemplu bun cum ne place noua sa ne ocupam de crize. Nu va faceti griji, intr-o sapatamana intelectualitatea o sa se ocupe de alta criza importanta. Cica vrea sa vina unu Stroe la aparare, iar marinerul meu simpatic (mi-e simpatic tocmai pen’ ca nu-i intelectual) o sa se puna de-a-ndaratul normalitatii mult visate. Si atunci de pe toate partile problemei o sa auzim salve de artilerie. Si dai si lupta si dai si lupta.

Da’ ce e interesant e cum m-am impiedicat de parerea domnului Plesu. Se facea ca ma dusesem pe situl dilema sa caut in arhiva. Fiindca tinusera ei un numar prin 98 despre improspatarea receptiei Eminescului, si m-am gandit ca poate s-o fi spus ceva destept acolo, desi m-as fi mirat, ca doar bine or spus baietii de la Divertis, se pare ca au facut numaru’ si dupa aia: ramane cum am stabilit. De ce pot sa bag mana in foc ca a ramas cum se stabilise, e simplu: in perindarile mele prin internetul comentariilor literare (specia mea favorita de humor din tara trista plina de humor) e lesne de observat ca limba de lemn in care sunt dezculturalizati puberii nostri a ramas ca si-n ‘98 daca nu mai rau. Poa’ sa se revolte domnul Plesu pe limba de lemn a lui Iliescu si compania de dimineata pana seara, fiindca, orisicat, de la Iliescu nu poti sa ai pretentii. Dar macar despre educatia intr-ale culturii te-ai astepta ca elitele dambovitene sa aiba niscai influenta. Sau macar sa faca galagie. Daca or face galagie, probabil ca o fac in soapta si nu prea se aude. Da eu ma gandisem sa ma duc totusi sa ma informez, ashe ca ma infiintai la situl Dilemei (e drept fara mare tragere de inima).

Care sit, ce sa spun, mai bine n-ar fi ca nu s-ar povesti. Lucrat cu piciorusele, si evident, aproape nu am gasit ce am cautat in arhiva electronica, ba am gasit pana la urma niste ramasite la a doua cautare atunci cand am actualizat articolul de fata. Sigur ca o fi ingropat pe undeva in bibliotecile plaiului ondulatoriu, in sicrie de copaci morti unde nu-l poate citi nime si asta trebe ca e suficient pentru soarecele de biblioteca autohton, da pe mine chestia asta ma lasa rece.

La fel si cu ICR sub comanda onorabilului domn cu papion, cu biblioteca nationala, cu muzeul literaturii, si cu multe alte institutii si institulete care suge sangele poporului, de la buget coane Fanica. Peste tot situri web de un amatorism feroce, nefunctionale, si tot ce nu-ti doresti pentru ca sa vezi (linkurile iti deschid ferestre noi de-a-n boulea, ti se baga briz-brizuri javascript de tot soiul, si tehnologie flash pe deasupra care e absolut o insulta la adresa utilizatorului unui sit functional, pe cand designul web e o insulta la adresa “bunului simt”, exact cel de care pomenise domnul Plesu ). Am o noutate pentru directorii institutiilor de cultura. Flashul e bun, domnii mei, pentru VictoriaSecret.com. Pentru insitutiile de cultura e curata tzoparlanie.

Iar la cat s-o omorat baietii dastepti sa promoveze cultura romana in diaspora, se pare ca nu i-o trecut nimanui prin cap sa faca o investitie cu cap, asa incat madam cultura de sorginte daco-romano olecutica sa fie mai accesibila online.

L-am pus noi pe conu’ Mishu in vreo cateva tone de copaci morti ? Rezon, moncher. Acu trebuie pesemne sa-si scoata recupereze banii la buget acele institutii care si-asa sunt “ordonatoare de credit” iara nu centre de profit. Da’ eu ma intreb cum poate un liceean studios si fara bani din Romania sa aiba acces facil la opera lujerului ?

Hai sa va vand un pont. Dupa ce am trecut de multe chestii dragute gen

Database error: Invalid SQL: select s.id_categ,c.nume_eng as nume,s.nume as nume_s,s.prenume as prenume_s, year(s.data_nasterii) as an_nastere,year(s.data_mortii) as an_moarte, s.poza_nume from scriitori as s,categorii as c where s.id_scriitor= and s.id_categ=c.id_categ
MySQL error: 1064 (You have an error in your SQL syntax; check the manual that corresponds to your MySQL server version for the right syntax to use near ‘and s.id_categ=c.id_categ’ at line 4)

Le site est en travaux… Merci de repasser plus tard
Session halted.

Am izbutit sa ma dumiresc ca, intr-o gramada de gunoaie de pe situl muzeului literaturii, se gaseste un link util : Eminescu Versuri Lirice

Aveti grija, fratilor nu dati click pe linkul de mai sus daca aveti un calculator mai slabut sau conexiune dial-up. Despre intelepciunea de a pune o carte intr-un PDF mamut, iarasi nu vreau sa va mai povestesc.

Alors, daca m-ar auzi domnii astia de le spune lumea ca sunt elite pe la Bucale, pe cand dumnealor inca n-au apucat sa dea vreo dezmintire, eu le-as zice ashe, cu mintea mea proasta de inginer:

Domnii mei, hai chiar va rog, mai lasati crizele, ca or sa aiba idiotii grija de ele, dupa cum zicea amicul Cehov, si ocupati-va dragilor de cestiunile astea mai banale un piculet dar care nu pot fi lasate in seama idiotilor. Poate apucam si noi romanii sa aratam ca suntem o natiune in stare sa punem doua paie cruce.

Chestiuni precum educatia (in)culturala a puberilor nationali, carele este ea dirijata de la onor ministerul educatiei nationale unde aveti prieteni, sau fosti studenti, sau in orice caz, chiar puteti face lobby. Ca daca nu faceti nica la capitolul asta, degeaba va mai ofticati in publicatii cand va asfixiaza maneaua si va doare incultura, n-o sa va creada nimeni.

Chestiuni precum a avea grija ca madam cultura romana sa aiba o fata online cat de cat curata si ingrijita, iara nu plina de bube si acoperita cu sulemenele, atunci cand nu este sublima si lipseste cu desavarsire. Ca daca iarasi nu faceti nica la capitolul asta, n-o sa va creada nimeni cand va jeluiti in piata publica despre incompetenta curtii constitutionale. Ce sa intelegem, ca urla incompetentii despre alti incompetenti ?

Da’ dupa cum v-am mai povestit, pe mine nu ma lectureaza nime’, de asta imi permit. Ma gandeam si eu ca-n filmu cu Pistruiatu’, poate ma lectureaza vreun fraier si dupa aia “citeste si da mai departe”.

Post Scriptum la tarasenia cu curtea constitutionala.

Dupa mai bine de o saptamana de la eveniment, in sfarsit s-a gasit un loc in presa unde sa fie prezentata o opinie informata a unei autoritati in drept constitutional. E drept ca in occident s-ar fi intamplat chiar a doua zi, dar nu le poti avea pe toate Interviu cu Ion Statomir in Cotidianul.

In rest, eu va spun cu mana pe inima, toti editorialistii au batutut campii fiindca le place sa-si vada vorbele de duh publicate la gazeta. Si le place dom’le a naibii de tare sa se ocupe de crize.

Inca un raspuns lui Cezar

Cezar, dragul meu. Fiindca iar imi aruncai ochii pe blogul tau ( a se citi Ah, Mihnea Georgescu, l-ai ucis pe Eminescu ) de tanar intelectual in devenire. Si chiar daca n-ai putea sa-mi fii copil, totusi ai acelasi nume ca si fii-meu, si ai aceeasi varsta cu altcineva caruia i-am fost antrenor si mentor cat m-am priceput.

Deci din aceste considerente poate de o naivitate demna de o cauza mai buna, iara vin si te intreb: esti sigur ca nu arunci cu piatra ?

Uite-asa din iuteala de manie si nebagare de seama poate plezni paradoxul ca un tanar sincer si plin de bune intentii ca tine sa se trezeasca scriind prostii incercand sa combata un personaj atat de … ( hai sa nu caracterizez ca sa nu intru si eu in pacat, sper ca doar punctele de suspensie o sa mi se ierte) precum monsieur Mihnea. Fiindca daca personaje ca monsieur Mihnea sunt si o sa fie peste tot pe mapamond in veci si-n pururi, ca nu degeaba o muscat coana Eva, in schimb tragedia la romani e , dupa mintea mea proasta, ca pierdem material bun, cam ca tine, dragule.

Un mare ganditor si traitor ortodox, Timothy Ware, a spus intr-un interviu o vorba de duh care ar fi fost bine sa se auda si-n Romania. Si anume ca valoarea ortodoxiei trebuie sa fie una a afirmarii nu a negarii, ca nu degeaba ne-a lasat Iisus ca noi trebuie sa fim lumina lumii. Deci daca noi ne-am afirma lumina, n-ar mai fi atata nevoie de “combatut” fiindca lumina alunga intunericul doar prin simpla sa prezenta.

Deci, fiindca vaz ca-l placi pe conu’ Mishu, carele a fost un poet de esenta necrestina, cel putin asta ar fi ipoteza pe care orice intelectual onest ar aborda-o prima fascie din motive de evidenta: marele teme crestine sunt inexistente in creatia majora a poetului. Daca a mai scris el cateva poezii ocazionale pe teme crestine minore, asta nu explica mare lucru si nu demonstreaza ca n-a facut-o pur si simplu ca pretext sau material literar, iara nu din convingere interioara cum au facut-o altii. Care poet iarasi a declarat poeticeste ca nu crede nici in Iehova nici in Buddha bla-bla Muni (n-am gasit alta rima, tovarase), nici in viata si nici in moarte, samd si ca in fine el a ramas romantic. Iar romantismul — daca ai apucat sa-nveti la scoala fiindca eu unul n-am apucat in “.ro”, s-o tinut bine la secret si banuiesc ca inca e tinut la secret si-n ziua de azi — iashte dansul, dragutul de romantism, nitelus perpendicular pe osia culturii crestine. Ca doar nu crezi ca pe degeaba l-au pus pe Bach la index pret de una suta de ani, dragutii de romantiosi.

Dar ma rog, eu pot sa-mi racesc tatstatura de pomana mult si bine, si tu tot o sa-l ti-i pe Mishu in brate la un nivel la care, mi se pare mie cu mintea mea proasta de inginer, ii faceti un mare deserviciu. Deci, hai dara ca ipoteza de lucru sa zicem ca eu ma insel si matale ai totusi dreptate.

Iar daca matale ai dreptate, ia-o ca pe o provocare in ale afirmarii (afirmare ca exercitiu opus negarii cu care tocmai iti spurcasesi blogul, nu despre afirmarea personala e vorba) sa scrii matale un eseu frumushel in care sa-i explici unui inginer prost de ce trebuie sa-l imbratisam pe conu Mishu ca poet national si univeral al unui neam de se da crestin. Si cu mai multa aplicatiune, explicand prezenta/absenta temelor crestine din creatia eminesciana majora. Si iarasi explicand cum vine treaba ca-l servim pe adulterinul Eminescu drept model copilasilor care pot chiar sa o ia pe bune - cum multi din nefericire o si iau cu consecinte in plan social nu asa, in abstractul rarefiat al literaturi - deci care ar putea-o lua pe bune ca madam “iubirea romantica” dupa care ni se umezeste lujerul national si pentru care si-ar da viata lui toata, si nu numai pe-a lui toata da chiar si a Luceafarului pe-o ora de amor, care Luceafar iarasi nu poti sa nu te-ntrebi de ce e fiul demiurgului si concomitent perfect perpendicular pe ideea de Hristos la un poet crestin, si incheind ultima paranteza, ca iubirea romantica este mult mai importanta pentru fericirea omului decat umilinta in ascultarea poruncilor lui Dumnezeu. Si sa rezolvi matale, daca esti bun, chestiunile astea de travaliu.

Fiindca eu unul, in ignoranta mea barbara si inginereasca nu stiu sa se existe un astfel de studiu in cultura romana.

Iar in absenta acestui exercitiu necesar, nu mi-ar ramane drept comentariu la blogul tau, decat ca sa-ti citez din conu Mishu, ca sa-ti arat ca-l lauzi fara sa-l pricepi: “E usor a scrie versuri/ Cand nimic nu ai a spune”

Mai ales versuri neinspirate, cu probleme de rima si de prozodie, de un patetism sforaitor, si mai presus de toate versuri cu spumite la gurite cum fura versurile dumitale.

Ceea ce iarasi zic eu, in mintea mea proasta de inginer, nu se cade la un crestin care posteaza in spatiul public.

Dar ma rog, poate o fi si asta o deformatie culturala la poporul de-i zice crestin si roman si ortodox pe deasupra, care-i considera celui care a cazut, din pacate si spre rusinea noastra comuna, in pacatul xenofobiei si al anti-semitismului, drept material poetic valabil insiruiri de spumite jenante precum

Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subţire;
Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,
Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian!
Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi
Să ajung-a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi!
Tot ce-n ţările vecine e smintit şi stârpitură,
Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură,
Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii,
Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii,
Încât fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii,
Bâlbâiţi cu gura strâmbă sunt stăpânii astei naţii!

Ia sa explici matale unde-i crestinismul in versurile astea cu care se distreaza copilasii la scoala ? Si unde-i, daca nu crestinismul, macar lirismul cel mai elementar. Fiindca imbatzosandu-ne noi cu astfel de comicareli ale lujerului national (nu degeaba au ajuns cele mai populare in blogosfera) le refuzam generatiilor mai tinere sansa de a degusta ceea ce e cu adevarat valoros si liric si memorabil in opera Eminescului.

Post Scriptum necesar si sper suficient :

Te rog, nu te obosi sa imi raspunzi mie personal, fiindca polemizand ne-am pierde intr-ale negarii, si eu unul atat mi-am permis sa polemizez: textul de fata, care daca ai baga de seama atent, nu e, in ultima instanta, polemic. Energia care ai fi ispitit sa o risipesti intrand in polemica cu un inginer prost, rogu-te fii bun si dedic-o Eminescului ca are mare nevoie, sarmanul. Uite ca ne vine aniversarea de 120 de ani, si tot in ciucalata fondue il gasim impachetat.

Omul deplin al culturii romane

Nu, nu-i conu Mishu ala de visa vise umede despre Veronica. Si asta dintr-un motiv foarte simplu, din care cauza si afirm ca avem o cultura foarte duplicitara in chiar esenta ei, atata timp cat ni-l revendicam pe Eminescu ca “om deplin” si “poet universal”. Fiindca Eminescu saracu’ nu prea o fo el dus la biserica, poeticeste vorbind. A avut sarmanul multe calitati literare da’ asta n-a avut-o. Ca despre viata lui particulara si interioara nu ma bag, desi chiar si acolo se poate argumenta, dar viata lui particolera chiar n-are nici o importanta. Poeticeste vorbind, omul nostru deplin, dragutul de el, universul lui poetic si cultura crestina sunt olecutica ortogonale si anume pe ici pe colo, prin dimensiunile esentiale. Asta in timp ce noi ne dam drept popor crestin in esenta.

Sa nu cumva sa mi se puna pe raboj ca oi fi si eu vreun pui de detractor al lujerului national, si pe cale de consecinta ilogica tradator de neam si vanzator de flota. Eminescu, dupa parerea mea de inginer prost, e ca o ceapa buna si zemoasa, numai ca inainte de a o consuma trebuie sa-i dai la o parte cojile din exterior si sa o pui la zupa, s-abia atunci reusesti sa-i degusti esentele.

La noi s-a incetatenit ideea proasta ca ceapa trebuieste servita integral, cu cojile pline de tarna tout y compris. Nu oricum, ci dupa ce o punem la protap si-i facem o baie cu masina de ciucalata fondue. S-apoi se mira unii de ce puberii il rejecteaza pe bietu conu Mishu, si li se pare ca tot rapul de cartier e mai tare.

Nu, dragii mei, eu visez la ziua cand o sa poata cineva sa spuna ca Bach este omul deplin al culturii romane. Na ca mi-a iesit porumbelul pe gura, da’ eu sunt un inginer prost si nu ma lectureaza nime, asa ca asta nu se pune, mai avem de asteptat ziua cu pricina. Vorba cantecului: Asteptandu-l pe Godot.

Poeziile copiilor de peste prut

Prealuate din revista stare de urgenta. Poeziile apartin unor copii ai caror parinti sunt plecati la munca peste hotare. Umilinta de a fi roman.

Le postez pe aici avand o oarecare indoiala daca e bine ce fac - oare cine detine drepturile de autor - dar in speranta ca vor fi popularizate, si poate ajuta la ceva, Al de Sus o sti la ce poate ajuta . Poate vor fi preluate si pe alte bloguri.

Diana Tabuică,
clasa 8, satul Dângeni, rn. Ocniţa
„Cum pot eu astăzi oare
de baştină să scriu
când fără mama, ţara,
e parcă în sicriu?”

Lidia Golban,
satul Coteala, raionul Briceni, elevă
„Îndură-te, Doamne Sfinte,
de cei mulţi copii orfani,
ce n-au simţit ce-i un părinte
tot aşteptând de atâţia ani”

Cristina Bordei,
clasa a-IX-a, satul Corneşti, raionul Ungheni
„Ştiu că am greşit plecând departe
şi atâta timp cât drumul ne desparte
inima nu va înceta în piept să bată
străinătatea rău mă apasă
când mă gândesc la copilaşii mei de-acasă”

Parascovia Malai,
elevă, satul Horodişte, raionul Călăraşi
„ De ce oare, de ce oare
pleacă mama-n depărtare
şi pe noi ne lasă aici
trişti, dezamăgiţi şi mici
şi rămânem fără soartă
doar alăturea de tată
Nu vrem bani, nu vrem avere
Doar un lucru noi am cere:
Pâine neagră vom mânca
doar alăturea de mama,
căci noi vrem să fii cu noi
vino mamă înapoi”

Tatiana Grosu,
clasa a-XIIII-a, oraşul Rezina
„Flămândă de dragostea maternă
flămândă, singură şi cufundată în frică
sunt singură în noapte plâng în pernă
Nu crede că doresc doar bani şi faimă
Mai scumpă eşti de sute, mii de ori
Te vreau pe tine, nu vreau bani, mamă!
Îţi scriu aceste versuri şi mă trec fiori
Cine va împodobi cu mine bradul
Cui să-i mai fac surprize la servici?
Tu m-ai lăsat să am eu grijă de bunici”

Ana Palancnciuc,
clasa a-XIIII-a, satul Slobozia, raion Ştefan Vodă
„Şi dacă soarta noastră atât de nemiloasă
ne-a aruncat departe de glie şi de casă
zadarnic ne mai strigi în visele de vară
cu aceleaşi rugi fierbinţi şoptite odinioară
şi cine te ajută când cazi de oboseală
când te străpunge amarnic o nemiloasă boală
O, mamă! Plânge cerul şi ne rugăm fierbinte
Ca lacrimi să nu spele aducerile aminte”

Tatiana Mosenţ,
clasa a-XIIII-a, oraşul Bălţi
„Frunza în pom pare mai deasă
iarba grasă şi frumoasă
iar sătenii nu-s acasă
satule, pământ de dor
unde-ţi sunt ai tăi feciori?
s-au împrăştiat prin lume
nici tu neam şi nici tu nume”

Sorina Gorobceanu,
satul Goteşti, raion Cantemir
„În abis de suflet un dor te doare
să te întorci spre ale tale rădăcini natale
la capăt de pământ să fii dorul nu te lasă
e timpul să te întorci să-ţi vezi bătrâna casă”

Elena Briciuc,
clasa a-X-a, oraşul Ungheni
„Cu frică în urma mea privesc
văd cum maicile pruncii îşi părăsesc
îi văd pe toţi plecând pe rând
lăsând în urmă suflete plângând
stârneşte Doamne ploi vreo zece
împiedică părinţii mei să plece”

Igor Rotăreanu,
clasa a-X-a, oraşul Ungheni
„O ţară frumoasă, dar prea puţin respectată
peisaje frumoase dar în gunoi lăsate
e o ţară în care nimic
nu e ceea ce pare”

Constitutia si jurnalistica

Sfanta si traditionala manie intelectuala se abatu asupra nefericitilor ocupanti ai scaunelor curtii, ceea ce era eminamente previzibil. Primele pagini ale ziarelor au redescoperit fascinanta specie literara a jurnalismului cu spume la gura.

Nene, avem elite tari. Se dau in editoriale. Surpriza surprizelor, “ioana embrioana” presei romanesti scrise un editorial decent - era sa caz pe spate moncher. Da cred ca fuse mai mult asha, ca sa le zica un “hai sictir” colegilor.

De informat, tot cu BBC-ul sectia romana ne informam, ca deh, jurnalistica patronatului dambovitean e la furat ciumperci. Stau si ma mir cat o sa mai primim de pomana de la contribuabilul britanic.

Greseli de logica si de rationament cu carul. Argumentare ca la grupa mare. Da’ daca deconspirarea o cere …

Un non-argument suna ca tehnic s-ar putea sa aiba dreptate, da asta n-are importanta, fiindca in ordinea prioritatilor, n-asha, intai punem purificarea morala a natiunii (cu tartorele Mirciulica care beleste berbecutii), iar domnia legii ramane cum am stabilit: de-ash mai duce-o pan’ la toamna, lelita Ioana.

Alt non-argument ca chipurile curtea se contrazice de la un an la altu’. Alt non-argument ca a functionat 9 ani de zile si curtea n-a zis nica.

Neicushorilor, in orice stat de drept curtea nu se auto-sesizeaza. Altfel ar da nastere la abuzuri din partea puterii judecatoresti. Si cand fuse sesizata, mai an, ia duceti-va de-alde mataluta si verificati care au fost argumentele ridicate atunci, sunt sau nu sunt aceleasi cu cele ridicate acum ? Curtea nu poate sa ia toate legile la puricat de-a fir a par si sa le dea certificate de buna purtare. O curte analizeaza doar argumentele expuse in fata sa de partile in proces. Daca avocatu’ lu’ Musca sau care o fi fost inainte la contestatii o fo’ mai tolomac decat avocatu’ lu’ Felix, sanatate nene si virtute.

A, si legea nu fuse chiar de 9 ani, ca fu amendata in 2006 de guvern prin ordonanta. Iar cat o stat sub domnia lu’ nea Nelu si lu Bombonelu, e ca si cum n-ar fi fost.

Alte tembelisme cer o mica revolutiune, sa-i dea dom-le afara mama lor de pesedei inraiti, ca suge sangele poporului. Ei haida de. Ne-a pus-o dom-le regimu’ lu nea Nelu si-am ramas cu dansa in mana. Cu curtea constitutionala adicatelea. Cum zice anglo-saxonu’ “Get over it.”. Nu poti sa schimbi decat fie printr-o noua constitutie (care n-o sa se aprobe in veci si-n pururi, data fiind participarea la vot), fie prin, Doamne fereste, lovitura de stat. Carele lovilutie daca ar fi sa se infaptuiasca, ar trimite Romania in ochii capitalistilor verosi din occident, cot la cot cu republicile bananiere. Tu-i mama lui de tantar, arunca dom’le cu ciocanu dupa el.

Altii fac spume la gura revoltati de expresia “venin constitutional”. Expresie tehnica, ati uitat sa faceti mentiunea de rigoare. Adicatelea, nenicule, imi umblati cu fofarlica si imi sunteti duplicitari, inducand in eroare cititorul care ar crede ca Ion Muraru era pornit cu inversunare sa doboare legea, si asha de inversunat fuse ca isi dete arama pe fata folosind expresiunea venin constitutional . Pai cu ce tupeu va rastiti la pesedeii de la curte, daca voi inshiva intr-o cauza mult mai marunta, abdicati de la responsabilitatea de a fi corecti si de a nu va minti audienta ?

Pentru ca in definitiv, la asta se rezuma majoritatea editorialisticii dambovitene: minciuna. Ca e mai cu manusi, ca e calificata, ca e prin omisiune (by omission, not by comission, cum ar zice anglosaxonu’), tot aia e: se incadreaza la capitolul capitolul onestitate intelectuala (”intellectual honesty”).

Da nu va impacientati dragii moshului, ca furtunile pe malurile Dambovitei sunt asha pre cum le stim. Pana la urma trece si spanacul cu CNSAS-ul, ca deh, nous sommes ici … stim noi unde. A la legere moncher, ca spumele la gura o sa usce gatlejul si totul o sa se rezolve la o berica.

Obliuta fuse la demonstratia “societatii civile”, se pare ca fuse atat de penibila incat n-a revenit cu un post. Care societate dom’le, si care civila ?

Curat constitutional

Curtea constitutionala desfiinteaza CNSAS-ul

Nu ma pricep eu la chichitele legilor din Romania, dar Curtea Constitutionala s-ar putea chiar sa aiba dreptate, si asta numai in cazul in care “verdictele” CNSAS au consecinte juridice severe pentru cei implicati, ceea ce se prea poate (de exemplu sa fie declarati incompatibili cu anumite functii publice).

Adicatelea daca cineva iti da verdicte trebuie sa faca parte din sistemul judiciar, ca altfel, CNSAS are cam acelasi statut juridic cu tribunalele “extraordinare” de la Guantanamo.

E o chestiune de simpla logica. Si reparatiile posibile ar fi la fel de logice: ori faci ca “verdictul de colaborare” sa fie doar o palma morala si sa nu produca nici o consecinta juridica. Si atunci poti sa mentii institutia in functiune, asa cum e ea. Ca nu poate reprosa nimeni statului roman daca-si face o comisie sa studieze istoria recenta.

Sau daca se vrea ca verdictul de colaborare sa fie pe bune, atunci faci o instanta de judecata sa se ocupe de cestiune la sesizarile cetatenilor, si pui judecatori tineri (ca sunt destui care in 89 aveau sub 18 ani) ca sa nu fie probleme, si cu procese in civil dupa o procedura simplificata. Si cu asta basta.

Ma, si fire-ar a dracu’ de dosare, cu institutie si cu aparatul birocratic cu tot, cat costa dom-le sa le scaneze si sa le puna pe internet ? 1 milion de para, doua milioane ?

Da nu, Doamne fereste, ar fi prea simplu, si vorba lu’ nea Nelu, ar strica pacea sociala si consensualitatea nationala. Plus atingerile sigurantei nationale samd, samd, samd

Update

Bineinteles ca decizia starneste furtuni de energie in mamaliga romaneasca, si care mai de care isi manifesta. Ce este socant ca logica nu mai are mare valoare nici la cei ce fac parte din elita culturala, citez din imbecilitatea scrisa de Cristian Teodorescu, altminteri om cu capul pe umeri de atatia ani de cand ii citesc parerile:

Poate că tehnic Andon are dreptate, pe puncte. Decapitarea legii dintr-o lovitură, opera Curţii Constituţionale, mi se pare moralmente una dintre cele mai neruşinate operaţiuni ale acestei Curţi.

Adicatelea, curat violare de domiciliu, da’ umfla-l.

Nene, ai rabdare si pana faci spume la gura ca de-alde CTP altadata, pune-i dom’le pe subalternii de la cotidianul, ca banuiesc ca nu duci lipsa, si trimite-i in documentare. Iar daca tehnic Andon are dreptate, atunci te superi matale ca prostu’ pe sat, fiindca vinovati de situatie nu sunt judecatorii CCR, ci tembelismul colectiv al romanilor, care a suportat o lege atata amar de vreme. Adicatelea unde ne-au fost elitele politice, juridice si culturale in 8 ani de zile de cand se distribuie salarii grase la CNSAS ?

Si pare chiar asa de neinchipuit ca sotietatea tivila sa se mobilizeze si sa puna presiune sa repare legea ? Nu, ca e mult mai simplu sa ne iluzionam ca mergem “la mica intelegere” in chestiuni de principiu, atat vreme cat “interesele superioare o cere”. Pai dupa ce mi te exprimi matale asa, poti sa mai continui inca vreo doua decenii sa faci spume la gura despre domnia legii.

Macar la capitolul asta Traian Basescu bate toate elitele, chiar daca probabil injura PSD-imea de la CCR in privat, si nu stie cum sa fenteze constitutia mai repegior, in schimb public face temenele. Si asta pentru ca indiferent cat de tampiti sunt pesedeii plantati acolo de nea Nelu, ideea in sine de curte constitutionala e o chestiune cu care romanu nu-si poate permite sa se stearga la popou.

Cel mai mare regret in toata afacerea asta, il simt pentru omul Ticu Dumitrescu.

Cultura si painea de pe masa

O sa reiau aici o idee, pe care am aruncat-o asa trecator in compunerea despre umilinta de a fi roman.

Cultura in general si cultura nationala in particular (a unei tarisoare adicatelea cum ar fi Romania, doar asa ca un par egzamplu), are o legatura indirecta dar nu mai putin determinanta cu procesul fundamental al punerii painii pe masa.

Nu numai ca are legatura, dar dupa ultimele studii economice s-ar parea ca are rolul primordial. Nu exista alt factor mai determinant in gdp-ul unei tari, decat asa numitele “capitaluri intangibile”: gradul de civilizatie, lipsa de coruptie, educatia locuitorilor, etica muncii (sau a nemuncii), si tot felul de chestiuni din astea imateriale.

Desi adevarul asta ar trebui sa fie din ce in ce mai usor de intuit prin simpla observare a ce se intampla in lumea inconjuratoare, niste domni economisti de la banca mondial s-au pus pe masurat si pe argumentat stiintific, ceea ce au si reusit: The intangible wealth of nation

Dupa cum spune un comentariu pe marginea studiului, acesta demonstreaza convingator ceea ce tarile in curs de dezvoltare trebuie sa faca pentru a crea bogatie si a scoate miliarde de locuitori ai planetei dintr-o saracie abjecta. Sa stabileasca domnia legii si sa educe populatia.

Printre consecintele imediate

Sa ne mai lase amatorii de retorica ieftina cu teza ca “tarisoara noastra e asa de bogata, si vin capitalistii straini si ne fura bogatiile tarii si ne exploateaza”, pentru ca dom’le n-are cum sa-ti fure ce-ai in cap. Si oricat ne-am crampona de balivernele romantismului nostru tarziu si ghebosat, cum ca pamanturile imbelsugate si minele de aur si de lignit, si asa si pe dincolo, singurul lucru pe care il realizam cu abordarea asta e ca ne scumpim la tarate. Daca se bazau pe astea coreenii si japonezii erau la furat, da domniile lor sunt cu ani lumina inaintea noastra, pe drumul spre capitalismul multilateral dezvoltat. Ce mare avere au natiuni precum Singapore, Coreea de Sud, Japonia, Taiwan care au crescut intr-un an cati altii in zece. Nivelul de civilizatie si de educatie. Atat si nimic mai mult.

Ai de mai cred povestile domnului Iliescu ca “statul ” (eternul si fascinantul stat al ideologiilor de sorginte marxista) trebuie musai sa se ocupe cu redistribuirea veniturilor ca sa corecteze injustitiile sociale, se imbata cu apa rece. Injustitiile sociale o sa fie cu atat mai accentuate, cu cat limba duce si lemnoasa a o sa macine aceleasi prostii, doar retusate de nevoie ca sa para mai in concordanta cu vremurile, si aplaudacii convinsi ai domniei sale o sa sufoce spectrul politichiei bastinase pe partea dinspre stanga. Pai dragii mosului, doar o simpla analiza literara comparativa la nivel de calitatea exprimarii intre programul Iliescu (recent postat pe blog, da nu dau linkul ca sa nu va pierdeti vremea de pomana), si un program pe bune a unei somitati de stanga Dominique Strauss-Kahn: Refonder la gauche , ne arata cu limpezime ca nu mai avem ce astepta de la Ion Iliescu altceva decat eventualele memorii scrise cu sinceritate.

Un raspuns lui Cezar

Carele s-a saturat de “crestinism”

Rabdare si tutun, moncher.

Scrii mataluta bine si cu suflet pe blogul tau, asa ca-i pacat sa-ti risipesti energiile pe cauze pierdute. Sa tipi ca te-ai suparat si sa te revoltezi de lumea din preajma ta ca nu traieste la cote mai inalte de cujet si simtire, e, justificat in prima instanta, da’ nu ajuta. Si intr-o ultima analiza, nu se justifica.

In primul rand te paste pericolul sa fii prea mandru (”eu nu sunt ca si vamesul acela”). Si in acelasi timp iti pierzi intelegerea si empatia pentru cei din jurul tau, care, taman ca ii vezi intr-o stare nu tocma’ stralucita, au cu atat mai multa nevoie de intelegere si empatie.

Pentru ca n-o sa fac poc din deste, domnul Cezar si-or sa se schimbe oamenii din biserici peste noapte. Au si ei responsabilitatea lor ca sunt asa, dar e si o vina colectiva care trebuie asumata. Sunt impovarati pana peste poate de grijile vietii si traiesc intr-un mediu toxic, din ce resorturi interioare sa gaseasca energia sa duca o viata de mucenici ? Fiindca vorba lui Cehov: “orice idiot poate face fata unei crize, viata de zi cu zi e cea care te macina”.

Traim in plan mondial intr-o cultura in plina dezordine, iar in Romania, in cultura domneste o harababura totala. Daca madam cultura, carevasazica aceea care iaste produsul unor elite intelectuale, si carele are rolul de a lumina poporul prin educatia ce cu parinteasca grija statul o revarsa in capetele umililor supusi, nestiutori si nebanuitori, este o harababura, atunci de ce te rastesti matale la oamenii simpli ? Si chiar si la aia mai putin simpli de se baga in seama.

Si lasa-i frate-miu si pe fratii nostri neo-protestanti in plata domnului, cu bubele lor, atatea cate or avea. La o adicatelea, hai sa ne gandim la cuvintele apostolui Pavel : Iisus Hristos a venit in lume sa-i salveze pe pacatosi, intre care eu sunt cel dintai . Asha ca oricate chestii ar comite si neo-protestantii, si fratii nostri ortodocsi de esenta mai buruienoasa, asta-i intre dansii si Al de Sus.

Iar daca noua nu ne place starea de fapt, si nu-i mare lucru de placut, sa tipam in gura mare ca ne-am saturat, nu numai ca ajuta, dar mai degraba strica. Pe tarlaua culturii si educatiei este loc de dat cu sapa. Fiindca bine a zis Timothy Ware, un anglican convertit la ortodoxie si ajuns episcop, ortodoxia n-are a face cu “provocarile” protestantismului sau ale altor curente si curentele moderne si post-moderne si inca post-postmoderne, fiindca ortodoxia trebuie sa fie o valoare a afirmarii, nu a negarii.

Asa ca trecand de la recursul la universalitate, si coborandu-ne noi in meandrele concretului, hai frate-miu sa punem de-o alternativa. Caramida cu caramida, pietricica cu pietricica. Solutia la problema este ca se existe un model cultural alternativ, da unu de-adevaratelea, pe bune adica. Carele in prezent este sublim, dar lipseste cu desavarsire. Cand oamenii o sa aiba intre ce sa aleaga, o sa stie ce sa aleaga atati cat o sa stie. Iar care n-o sa stie, sa fie si dansii sanatosi.

Cu prietenie,
Costin